Carasul auriu (Carassius auratus auratus) este un peste de apa dulce, care face parte din familia Cyprinidae, din ordinul Cypriniformes. A fost unul dintre primii pesti care a fost „domesticit”. Dintre pestii de iaz si de acvariu, sunt poate, cei mai cunoscuti si mai longevivi alaturi de crapii japonezi, atingand varsta aproximativa de 18 ani si ajungand la o marime de aproximativ 30-35 cm.
Un membru relativ mic al familiei crapilor (care include, de asemenea, crapul koi si carasul), carasul auriu este o versiune domesticita al unui caras mai putin colorat (Carassius auratus auratus), care provine din estul Asiei. Se deosebeste de crap prin faptul ca nu are mustati. Specia Carassius auratus provine din specia Carassius auratus gibelio, diferentele fiind la colorit, solzi si inotatoare. Pestele initial seamana foarte mult cu crapii, avand solzii foarte mari si carasul fiind mai putin aplatizat pe parti. Forma de baza „gibelio” este raspandita in Eurasia. Carasul a fost prima data domesticit in China, acum mai bine de o mie de ani si multe alte rase distincte au fost dezvoltate de atunci. Rasele de goldfish, variaza foarte mult in dimensiune, forma corpului, configurare si culoare (diverse combinatii de alb, portocaliu, galben, rosu, maro, negru) sunt cunoscute.
In China antica, diverse specii de crap (colectiv cunoscuti ca si crapi de Asia) au fost domesticite si au fost crescute pentru hrana timp de mii de ani. Unele dintre aceste specii, in mod normal, gri sau argintii au o tendinta de a produce mutatii de culoare rosu, portocaliu sau galben. Aceasta mutatie a fost inregistrata prima oara in dinastia Jin (265-420).
In timpul dinastiei Tang (618-907), a fost populara cresterea carasului in iazuri ornamentale si in gradinile acvatice. Oamenii au inceput sa creasca varietatea aurie in loc de cea argintie, mentinandu-le in iazuri sau in alte locuri cu apa. La ocazii speciale, la care oaspetii erau asteptati, pestii erau mutati intr-un container mult mai mic pentru a fi vazuti mai bine.
In 1162, imparateasa dinastiei Song a ordonat construirea unui iaz pentru a colectiona varietatile rosii si aurii. In acest timp, oamenilor din afara familiei imperiale li s-a interzis sa tina goldfish, galbenul fiind culoarea imperiala. Acesta este probabil motivul pentru care, exista goldfish portocalii, mai mult decat goldfish galbeni, chiar daca acestia din urma sunt genetic mult mai usor de reprodus.
Aparitia altor culori (in afara de rosu si auriu) a fost inregistrata prima oara in 1276. Prima aparitie de carasi cu coada voalata a fost inregistrata in timpul dinastiei Ming. In 1502, carasul auriu a fost introdus in Japonia, unde Ryukin si soiurile Tosakin au fost dezvoltate. In 1611, carasul auriu a fost introdus si in Portugalia, iar de acolo in alte parti ale Europei.
In anii 1620, carasul auriu a fost foarte apreciat in Europa de Sud, datorita solzilor metalici, care simbolizau noroc si avere. A devenit traditie pentru barbatii casatoriti sa dea sotiilor lor un pestisor la aniversarea lor de un an de casnicie, ca un simbol de prosperitate pentru anii ce-or sa vina. Aceasta traditie a murit repede, atunci cand goldfish-ul a devenit din ce in ce mai disponibil, pierzandu-si statutul. Goldfish-ul a fost introdus pentru prima data in America de Nord, in jurul anului 1850 si a devenit rapid popular in Statele Unite.
Reproducerea selectiva de-a lungul secolelor a produs mai multe variatii de culori, unele dintre acestea fiind departe de culoarea „aurie” originala a pestelui domesticit. Exista de asemenea si exemplare cu diferite forme ale corpului, aripioarelor sau ale ochilor. Unele varietati extreme de goldfish traiesc numai in acvarii – ele sunt mult mai putin rezistente decat soiurile mai apropiate de cele salbatice, originale. Cu toate acestea, unele varietati sunt mai rezistente, cum ar fi Shubunkin-ul.
